Mutant Files: Remy LeBeau

Mutant Files: Remy LeBeau

Capitolul I: Pacatele trecutului

20 decembrie. Perioada Sarbatorilor de iarna. Pentru unii, zile incarcate de iubire, vizite, daruri, clipe minunate petrecute cu cei dragi. Pentru altii, doar alta perioada profitabila a anului. Pe un bulervard aglomerat al Capitalei, lumea se calca pe picioare pentru a intra in magazine si a cumpara pe ultima suta de metri cele necesare Craciunului. Sprijinit de perete, langa usa de la intrare a unui super-market, un baiat de vreo 17 ani fumeaza tacticos cu o privire plictisita. Poarta un palton lung si negru, cum a vazut ca poarta goticii. Pe dedesubt, se poate vedea clar un hanorac negru, cu un cap de mort mare si alb pe el. Poarta blugi conici albastrii si o pereche de Converse clasici, negri, mizeri si plini de noroi. Are par de lungime medie, lins, de un negru ciudat si stralucitor. Ochii caprui sunt de un clar iesit din comun. Baiatul termina de fumat tigara si o arunca plictisit in dreapta lui. Aterizand in zapada proaspat cazuta, se stinge. Scoate ultimul val de fum pe gura, rotind privirile in jur. Lumea iese si intra in magazinul de langa el in continuu si, desi pare dezinteresat de tot ce se intampla in jurul lui, e foarte atent la toti cei care ies.
Totul pare sa fie o rutina fara sfarsit, dar, la un moment dat, baiatul tresare. Din magazin a iesit un domn pe la 40 de ani, cu inceput de chelie, bine imbracat, care isi numara banii. Baiatul il urmareste cu privirea, pana cand domnul se indeparteaza. Tanarul paraseste peretele de care statea sprijinit pornind dupa om, fara sa il scape o clipa din priviri. Prinde clipa cand domnul isi plaseaza neglijent manunchiul de bani in buzunarul din spate al pantalonilor si baiatul stie ca e momentul potrivit sa actioneze. Se apropie de om, si, in imbulzeala care se creaza intr-o statie de autobuz, prinde clipa ideala. Strecoara mana, apuca, nu stie cat, nu conteaza cat, conteaza ca apuca. Se indeparteaza incet, privind precaut in stanga si in dreapta. De data aceasta nu a strigat nimeni "Hotul! Mi-a luat banii!" asa ca nu mai trebuie sa alerge ca un descreierat sa se salveze si, eventual, sa sara iar ca un apucat pe garduri, sa se ascunda prin ganguri sau sa faca iar smecheria cu cartile...
Cotind pe o strada murdara si intunecoasa, baiatul se reazema de un perete si scoate banii furati.
- 1, 2,... 5,... Oho, e bine... 7, 8,... 500... 600... Frumos... opt mii sase sute... Superb... mormaie el, privind banii. Ii indeasa intr-un buzunar interior al paltonului si iese la loc in bulevard. Pleaca hotarat inapoi spre super-market, dar chiar in fata lui coteste la stanga pe o straduta mai putin aglomerata. Dupa vreo 200 de metri, intra pe o usa, deasupra careia scrie "Mes amis". Coboara o scara mica si ingusta si deschide o alta usa. Muzica rock bubuie si peste tot e fum de tigara. Baiatul roteste privirile in jur si ocheste o masa de unde o fata ii face cu mana. Zambeste si se duce spre ea...

Off..E Remy....E smecher se stie 8-|
Deci presupun ca faza cu cartile e bum -bum

Next please

Hm pey dragut , hm greseli de tastatare n-am vazut.Si descriere ai.Deocamdata nu stiu prea multe deci astept urmatorul capitol sa vad ce se mai petrece.
Pey gambate si scrie next-ul!

- Buna, Remy! zise fata entuziasmata, ridicandu-se de la masa ca sa il pupe pe baiat.
Cei doi se pupara pe obraz si Remy se aseza pe un scaun in coltul mesei. Dadu mana cu inca vreo 3 baieti de acolo si mai saluta cu mana o fata din partea opusa a mesei.
- Ce faci? zambi fata care il pupase.
- Ce sa fac si eu... Am venit sa fac si eu un cadou de Craciun... zambi Remy strengar.
Baga mana in palton si scoase banii furati. Apoi se uita pe masa si vazu sticle de bere pe jumatate pline, alte cateva goale si facu o fata posomorata.
- Si eu care voiam sa va dau de baut... zise el si dadu sa bage banii la loc in palton, dar vreo doi baieti sarira ca arsi:
- Stai, stai, stai... Cine a zis ca ajunge ce e aici?
- Da, terminam imediat si poti sa faci cinste linistit... Chiar de mai multe ori, daca vrei...
Si petrecerea incepu. Remy ceru si el o bere si atmosfera se destinse. Glume, bere, fum de tigara, flirturi din ochi intre Remy si fata care il pupase si asa o tinura cei 6 inca vreo 3 ore bune pana sa plece. Se innoptase de-a binelea cand cei 6 ieseau din nou la suprafata, in strada.
- Bine ma, mai vorbim... saluta Remy pe doi dintre baieti si pe fata care statuse in celalalt cap al mesei, care fugira sa prinda un autobuz.
- Paaa! striga si cealalta fata in urma lor.
Ramasi doar 3, Remy intreba:
- Ce mai faceti acum?
- Io plec acasa, frate... Am treaba maine, cadouri, brad, cacaturi din astea... zise baiatul.
- Tu? se intoarse Remy zambitor spre fata, care se topi privindu-l in ochi.
- Eu cred ca mai pot sa stau...
Baiatul care pleca zambi ascuns dupa fular si dadu mana cu Remy si pupa fata pe obraz dupa care pleca.
- Unde vrei sa mergem? intreba Remy.
- Unde vrei tu... zise si fata, lasandu-se in bratele lui.
Sub ninsoarea deasa care se pornise de ceva timp, Remy si fata se sarutara pasional, lasand mult timp sa treaca pe langa ei pana sa se desprinda...

Hm pey draguta continuare , insa extrem de scurta , ma asteptam sa fie mai mare deh ce mai pot spune inafara de astept sa pui continuarea.Pey povestea nu stiu inca cum e caci pana acum e scurta si nu stiu prea multe , deci sa vedem cum decurge.
Gambate!

Mda..Remy...Noul Don JUAN....
Ei bine...Vreau next.

- Pe aici... Ai grija pe unde calci... zise Remy, soptit.
Deschisese, folosindu-se de o agrafa pe care o scosese din palton, gemuletul de la subsolul unei case de pe o straduta launtrica. Intrase inauntru cu grija si apoi invita fata sa i se alature.
- Stai linistita, sunt plecati, dar tot trebuie sa avem grija cu vecinii, zise Remy, in timp ce o ajuta pe fata sa coboare.
O data ce intrara amandoi in camera, Remy aprinse o lampa care imprastia o lumina difuza. Era un subsol ca oricare altul, plin cu cutii, pungi, lazi si alte asemenea obiecte, dar, mai presus de orice, plin de praf.
- Remy... vorbi fata, dar baiatul ii taie avantul, soptind:
- Pssst... Nu asa tare... Zi...
- Remy... relua fata, cu glas soptit. Unde suntem?
- Nu stiu cum sa explic, se scarpina Remy in cap. Nu sunt nici eu sigur cum ii cheama...
- Am intrat prin efractie? se ingrijora fata.
- Teoretic... incepu Remy, fata privindu-l patrunzator. ...Da.
- Remy, de ce ai facut asta? Nu ai zis ca ma duci la tine acasa? se apropie fata de el, luandu-l in brate.
- Pai... Acolo te-am si dus... Aici e casa mea... zise el, oftand.
Fata se arata suprinsa.
- Remy... Nu stiu foarte multe despre tine... Faptul ca nu ai ora de venire m-a mirat, faptul ca nu ti-am vazut niciodata parintii la scoala m-a mirat, faptul ca ai fost exmatriculat acum doua saptamani si continui sa te porti ca si cum nu s-a intamplat nimic ma mira si mai sunt atatea altele... De ce nu te deschizi in fata mea?
Remy eschiva si vru sa se intoarca cu spatele, dar fata il prinse de mana si il privi patrunzator in ochi.
- Remy, te iubesc enorm! Cred ca ai devenit o obsesie pentru mine si asta e rau pentru mine. M-am apucat de fumat din cauza ta, intarzii acasa, ma cert cu mama... Acum jumatate de ora m-ai dus in Paradis, sarutandu-ma in sfarsit, dar am si eu pretentia sa primesc ceva in schimb dupa toate sacrificiile pe care le-am facut pentru tine!
Remy o privi absent si nu reusi decat sa mormaie:
- In regula... Daca insisti...
Se aseza pe jos, sprijinit de perete si isi aprinse tacticos o tigara. Trase cu pofta si o privi, usor amenintator.
- Esti sigura ca vrei sa iti vorbesc despre mine?
Fata se lasa la nivelul lui si il privi in ochi.
- Niciodata nu am fost mai sigura de ceva decat sunt acum.