Phoenix s Room

Camera lui Jean era una din cele mai ordonate ...Era o camera rosie foarte intunecata , unde Jean isi exersa puterile si incerca sa controleze Phoenixul care pusese stapanire pe ea ... Intr o liniste deplina ea sta si se uita zambind misterios pe geam ... Ochii i se inrosisera iar de data asta ceva nu avea sa se sfarseasca cu bine ...

- Chere, esti bine? intreba Remy, un pic ingrijorat din usa. Simtise ca ceva nu era in regula in camera lui Jean, si, cum era in trecere, se gandise ca poate sa verifice situatia. Isi amesteca cartile in maini, dar de data aceasta, parea ceva mai nervos.

-Sunt bine ,zisa ea zambind malefic ... ,Remy ... Nu trecuse mult timp si Jean cea calma si relaxata se transformase in Phoenix , gata sa distruga tot ce ii statea in cale ....

Remy ii privi expresia fetei si deveni tot mai suspicios.
- Eu n-as spune acelasi lucru dupa cum arati... Sigur nu te pot ajuta cu ceva?

-Nu , fata ei se inrosise si,incet,incet se inrosea toata pana a ajuns in stadiul de Phoenix ...

- Mie nu mi se pare ca esti OK, zise Remy, de-a dreptul ingrijorat. Se intampla clar ceva cu tine. Involuntar, toate cartile pe care Remy le tinea in mana si cu care incetase sa se mai joace, devenira stralucitoare, incarcate cu explozibil. Era o chestiune de timp pana cand ceva neplacut cu siguranta avea sa se intample in camera lui Jean.

Jean ajunsese in stadiul de pasare Phoenix ...vazand cartile lui Remy , a aruncat foc cu toata puterea spre mana acestuia...

Cartile lui Remy se imprastiau pe jos, pierzandu-si stralucirea si redevenind normale. Remy le anulase efectul exploziv inainte sa le dea drumul. Cu doua salturi pe spate si o schimbare de directie in peretele din spatele lui, Remy reusise sa evite la mustata focul. O lua la fuga, lasandu-si pachetul de carti de joc parjolit de flacarile pasarii Phoenix.

Cu ultimile puteri Jean isi pune Phoenixul sub stapanire,revenise la normal,il vede pe Remy aproape de usa si pachetul sau de carti parjolite de Phoenix
-Ough!Esti bine?Ti am facut ceva?

Remy fugise, insa nu foarte departe. Se speriase, dar foarte curand, se calmase la loc. Se intoarse in usa camerei lui Jean.
- Mda... M-ai lasat fara un pachet de carti de joc. O sa imi iau altul... zise el, meditativ. Intrebarea e ce ai patit tu.

-Eu , n am patit nimic ... ,zisa ea pe un ton posomorat ... Ma bucur ca nu ai patit tu nimic ...

- Imi pare rau, chere. Dar ceva nu a fost in regula cu tine. Focul, pasarea... Nu am inteles exact, poate imi explici si mie, zise Remy, instigant.

-Paiiiii , complicat , poate altadata :D ,zambi discret si isi intoarsa privirea spre geamul larg deschis

- OK... Vei stii unde sa ma gasesti...
Si spunand astea, Remy parasi camera, plecand in treaba lui.