Nimic special

Episod pilot

*

Era frig. Picioarele imi tremurau. Eu stateam acolo si asteptam. Am asteptat 15 minute, apoi i-am zarit.
- Bombo! striga Iuliana.
- Hey, am rasuflat eu.
- A fost....m-a sarutat, iti vine sa crezi, imi spuse pe fuga Ada.
- Wow,am zambit eu fals.
Fetele au inceput sa vorbeasca in continu. Cezara era singura care tacea si suferea cu mine. Apoi, peste 10 minute am lasat capul in jos si am zis:
- Eu plec, Mama ma asteapta. Pa, fetelor.
Au inceput sa ma imbratiseze una cate una apoi am plecat, tarandu-mi picioarele.
Am prins primul autobus si m-am asezat in spate. Nimic nu era anormal. Ca de obicei. Asta era problema. Eu imi doream o viata ciudata. Cu magie si vampiri, varcolaci si vrajitori, puteri si telepatie si multe altele. Dar nimic nu se intampla. De ce? Existam intr-o lume normala.
Am ajuns in staitia din fata blocului meu si am urcat repede sus. Mama era sus si gatea, ca deobice. Fratele meu era la calculator si se juca.
Am intrat in camera mea si am inchis ochii. Eram obosita. Chair foarte mult. Si imi era frig.M-am ghemuit si am adormit. Tot ce am mai auzit a mai fost cum mama a mai intrat in camera si ma invelit.
Acum visam. Eram blonda, zburam, aveam aripi si ma luptam. Vedeam baieti frumosi dar rai care ma urmareau.
Apoi m-am sculat din pat, treaza. Eram trista. Viata mea nu era speciala. Toate cartile SF care imi placeau mi se pareau un drog. Telefonul mia sunat si am raspuns rapid.
- Da?
- Hey, mai iesi azi? se auzi vocea lui Ada.
- Ummm... Sigur. La cat?
- La 1. La Iuliana ne vedem, ok?
- Sigur, am spus eu.
- Moni... Ce e cu tine? Te porti ciudat.
- Eu, sunt bine. Sunt doar eu, Dementa
Am inchis m-am uitat la ceas. 10:00. Wow, am dormit teribil de mult.
Am inceput sa umblu prin casa, noroc ca eram singura. M-am dus la calculator si am intrat pe mess. Nimeni. Am inceput sa ma uit dupa forumuri si apoi, cu timpul, am realizat ca trebuia sa plec. Mi-am pus blugii mei negri, cu o bluza alba si peste un hanorac albastru cu stelute negre. Mi-am luat geaca si telefonul, am incuiat si am plecat spre statie. In autobus am urcat repede si m-am asezat pe scaun. In acel moment, viata s-a schimbat din ceva plictisitor in ceva misterios.
Baiatul care a urcat dupa mine a inceput sa se uita la toti cei din autobus. Se uita la fiecare apoi zambea. Cand a ajuns in dreptu meu, s-a uitat mirat apoi s-a asezat langa mine. Mirosea atat de bine. A menta si flori. Apoi, mai era si frumos. Eu, parul meu ondulat si fata mea palida. Ochii mei care aveau o culoare de pisica. Eram eu, dar el era fabulos. Era si el palid, dar foarte frumos. Niste ochii caprui cuprinzatori. Un par ciufulit blond.
Tot drumul s-a holbat la mine, dar eu nu ma uitam la el. Il vedeam in geam. Zambea strengar.
Am coborat la statia la care trebuia. El a mers dupa mine si a coborat si el. Pana la Iuliana era in spatele meu. Furioasa m-am intors, dar disparuse.
- Bombo, ai venit. ma imbratisa Ada.
- Mda.... L-ai vazut pe baiatul care era in spatele meu? intrebam eu.
- Nu era nimeni in spatele tau.
Am ramas socata.

( Daca va place... am sa mai scriu...daca nu...nu mai scriu....asa ca ...sper sa va placa )

Hm dragut , anticipez un pic ce-ar urma , oricum de-aici nu reies prea multe , dar eu zic ca ar trebui sa-l continui.Hm sa vedem cum va decurge actiunea.
Pey gambate , scrie continuarea apoi vom vedea!

Go go Bobo! Eu vreau sa continui, dar ai si tu grija la greselile gramaticale. Ai mancat niste cratime pe acolo. Baga continuarea mai repede

1

In noaptea aceea nu am mai dormit. Gandul imi era la baiatul din autobus. Atat de misterios si aratos. Si s-a asezat langa mine, m-a urmarit...ciudat, a fost concuzia mea. Pe la 3 noaptea, totusi somnul m-a luat. Am adormit agitata asa ca visele mele nu erau prea clare dar nici frumoase. Eram in autobus iar baiatul acela era iar langa mine. De data asta toti ceilalti erau speriati de el. M-am uitat la el si am zarit cum canini lui erau mari si puternici. S-a aplecat spre mine. Simteam cum ma dau in spate de frica.
- Nu te va durea, draga, spuse o voce blanda care a iesit din gura lui.
M-am uitat la el iar apoi coltii lui s-au infipt in gat. M-am trezit brusc speriat si transpirata, rasufland greu. Mi-am pus mana la gat. Era intreg, fara zgarieturi s-au urme. Ceva ciudat, visul m-a afectat. Eram speriata de orice mic zgomot.
M-am ridicat si am mers la baie sa ma spal. Afara calda care pica pe mine era groaznic de buna. Ma simteam foarte rece si foarte speriata.
In fond, era doar un baiat mai ciudat care a mers in autobus, si prbabil s-a asezat langa mine ca nu mai era loc. Si poate ca a cobarat cu mine ca acolo cobora.
M-am uitat la ceas. 9:00. La 10 aveam meditatii asa ca am mai umblat prin casa, apoi am plecat. In statie m-am uitat peste tot. Poate si azi il mai vedeam. Dar nu era asa. Nici un chip palid, nici un baiat blond cu ochii caprui. Nimic.
Am urcat in masina si am plecat. M-am asezat si m-am uitat prin autobus. Nu era nici acolo. Chiar nu era.
" Ai innebunit, fata." mi-am zis eu.
Era doar un baiat. Unul frumos dar tot doar un baiat. Tot drumul m-am gandit la el ca nici nu mi-am dat seama ca timpul merge. O doamna m-a intrebat daca asta e statia Obor, iar trezita din transa i-am spus ca da. Am coborat repede ca sa nu raman in autobus si am plecat spre casa lui Ada. Acolo urmau 2 ore de chin de romana. Stiam ca cu stara asta nu voi gandi prea mult iar profesoara imi va da in cap.
Am ajuns acolo si am fost intampinat de o imbratisare de a lui Ada.
- Bombo! urla ea. Ce bine! Deja ma plictiseam. Ce esti suparata? vorbea ea.
- N-am dormit bine, scuze. Sunt obosita si sigur nu prea voi fi activa azi la Loga.
Loga a venit si ea cu timpul si orele au inceput. Nu prea eram atenta dar de raspuns am stiut sa raspund. In rest, melanconia mea era uimitoarea. Nu zambeam, nu eram vesela si ma simteam rece si la propriu si la figurat. Era ceva ciudat la baiatul din autobus. Dar trecutul e trecut ce naiba, gandeam eu.
Cu greu, meditatia s-a sfarsit. Acum urma sa merg la scoala ceva ce ma innebunea. Cum aveam de gand sa fiu atenta. Si la istorie, era clar ca nu puteam sa aud ce spune profesoara.
Am plecat cu Ada spre scoala. In 5 minute eram acolo. Am intrat repede pe ascuns la caldura in clasa unde mai erau si doi colegi: Dragos si Alin.
- Hey, ce faceti? intreba Alin.
- Eu, bine. Nu pot spune asta si despre Monica, raspunse Ada.
- Monica, esti bine? intreba Dragos speriat.
M-am uitat la el. Stiam ca avea ceva cu mine de vorbea atat de mult cu mine da chair sa fie speriat din cauza ca nu am dormit bine.
- Sunt ok, mersi, am spus eu.
Orele au zburat destul de bine. Noroc ca la istorie totul a fost bine. Am plecat repede singura acasa ca sa nu fiu condusa de baieti sau de Manu care avea de gand sa vorbeasa ceva la care eu nu eram atenta cu starea mea. Eram in statie si am prins primul autobus. Am mers in s[ate si m-am asezat pe scaun. In urmatoarele 2 minute, el se aseza langa mine, zambind.

Hm draguta si continuarea am observat niste greseli de tastare pe care mi-e lene sa le enumar , deci te-as ruga sa recitesti capitolul si sa le indentifici.
Pey totusi si acest capitol destul de scurt , pot spune ca inca sunt cam in ceata.
Pey gambate , sa vedem ce se petrece in urmatorul!

Asa e, greseli gramaticale, mai atenta, Bobo, te rog. Sa le corectezi, pe bune, e frustrant. Interesanta povestea. Tot cu vampiri, dar chiar m-a prins. Sa vedem continuarea!

2

Nu era vis, era realitate. Era langa mine, iar cu zabemtul lui placut la vadere. M-am uitat la el si am zarit ca se uita afara. Cumva m-a vazut prin geam si si-a intors privirea spre mine. Ochii lui caprui erau minunati. Te puteai pierde in ei. Atat de simpli si totusi atat de stralucitori. M-am uitat in jos ca sa nu ma holbez ca o maimuta la el tot drumul.
Stiu sigur ca s-a uitat mult la mine. Unele fete din autobus chicoteau pe acolo si isi dadeau coate si puteam sa le aud cum spuneau: " Ce se tot uita la aia? "
Simteam totusi cum o caldura imi intra pe sub piele. Nu ma mai simteam rece, dar ma simteam ciudat. Era ca si cum toata lumea se uita la mine ca la o nebuna. Toti trageau un ochi pe furis. Dar ce era asa de ciudat? Faptul ca langa mine stateau un baiat de 14 ani?
Mi-am dat seama ca urmatoarea statie era cea la care coboram. M-am ridicat si m-am dus la usa. Gandul imi era zdrobit. Il mai vazusem odata si acum trebuia sa plec? De ce? Langa el simteam ceva cald in mine? Ma simteam altfel.
Usile s-au deschis iar eu am coborat. Acum il vedeam prin geam. Se uita la mine cu un zambet siret. Respiratia lui a aburit geamul iar repede a scris ceva pe el. " Ne vedem maine. "
Eram socata. Dar fericita. Maine? Il voi mai vedea? Va mai fi langa mine? Eram disperata.
Am urcat sus unde mama ma astepta cu vesnica intrebare: " Cum a fost azi la scoala? "
M-am dus in camera mea si m-am schimbat. Nu stiu de ce am intrat in camera lui fratemiu care se juca la calculator.
- Ooo! Bombo! Ce faci? Ai venit de la scoala? Ai invatat ceva nou azi? intreba el.
Tot ce am putut sa spun a fost.
- Ihi.
Am intrat in camera mea si m-am intins pe pat. Ma uitam la perete. Maine. Vroaim sa fie maine.
Mi-a luat caietele si m-am apucat de scris. Aveam de facut un munte de teme la matematica si trebuia sa ma apuc si eu.
Dupa 2 ore de tocit creierii am inchis caietul si m-am dus la baie. Ca in fiecare seara, mi-am prins parul. Nimic special. Dar azi ma simteam alfel. Ceva specila totusi se intampla.
M-am bagat in pat si am adormit cu gandul la baiat.
Visam. Eram iar in autobuz. Era iar langa mine. Iar zambea cu dintii lui. Iar se apropia de gatul meu. Dar nu m-am dat la o parte.
"Vei fi una ca mine, draga." a spus el.
Mi-am inchis ochii gata sa fiu muscata dar m-am trezit automat. Ceasul arata ca era 8:30. Urma perioada de dus si mancat apoi ceva invatat. Nu am facut multe. M-am ridicat din pat si am mers la baie.
Timpul zbura dimineata. Deja era 11:30. Mi-am facut ghiozdanul si am iesit afara. Era caldut, in sfarsit. Am mers la statie cu inima batandu-mi puternic. Dar nu era acolo. Si cand a venit autobuzul nici acolo nu era. Si cand am ajuns la scoala, nixci acolo nu era.
Ziua a parcurs greu pentru ca ma tot gandeam cat de fraiera eram.
- Esti bine, Bombo?
- Te simti bine, Monica?
- Monica, ce e cu tine?
- Tie rau, Moni?
Intrebari vesnice cand aratam rau. Am plecat iar singura, iar trista. Am urcat in autobuz. Nu era acolo. Am ajuns acasa. In fata blocului meu, el era aclo cu zambetul lui fermecator.

Sper ca acum intrati in vorba. Hai mai repede cu urmatoarea parte! Devine deja interesant o.O

3

Am rams blocata pentru urmatorul minut. Nu stiam. Acum simteam in mine o frica. Daca era doar vreun golan. Sau hot? Sau daca era pur si simplu un baiat prea tare cu care puteam sa vorbesc?
Am mers incet spre scara blocului. El statea si se uita la luna. Nu era plina dar parea fascinat de ea. Cu greu eram langa el. Vroiam sa urc sus si sa-l las balta. Sa nu vornesc cu el. Sa ma lase pentru ca mi-a facut destul rau. Sa ma simt bine dar rau in acelasi timp. Sa iasa din visele mele.
Am bagat cheia in usa de la bloc. Am suspinat.
- Am crezut ca nu vi, am rasuflat eu.
Baiatul si-a luat ochii de la luna. Acum se uita la mine cu niste ochii calmi dar in acelasi timp rautaciosi.
- Am crezut ca nu vei dori sa vorbesti cu mine, o voce fabuloasa iesi din gura lui. Era la fel ca cea din visul meu.
Nu am mai putut vorbi. Am deschis gura dar mai mult nu am putut face. Am vrut sa-l intreb cine? Cum il cheama? De unde e? Cand va mai veni cu mine? Cand imi va mai aparea in vise?
- Eu...
- Ssshh, sopti el. Vreau doar sa iti spun ca am vrut sa te cunosc, pentru ca imi pari interesanta. Stiu ca par un tip malefic, dar nu sunt. Sau asa sper. Si oricum, vroiam sa cunosc o persoana inainte sa ma mut la scoala ta.
Am tresarit. Ochii imi luceau si ma uit la el. Nu. Ma holbam. Avea de gand sa se mute la mine la scoala? Adica il voi vedea in fiecare zi? Era atat de tare.
- Spune-mi, te cheama Monica? ma intreba el.
- Mda, am spus eu. De unde stii?
- Un tip ca mine trebuie sa stie multe dspre.. o fata ca tine.
Am incercat sa nu zambesc ca o handicapata dar am reusit sa schitez un zambet.
- Ei bine, de luni voi merge si eu la scoala ta. Sper ca nu te superi daca ne mai intalnim prin autobuz si mai mergem impreuna?
- Nu, am spus eu deodata.
Mi-am dat seama ca suna rau. Am spus asta ca si cum eram obsedata. Dar oare chair eram?
Baiatul a zambit apoi a plecat. Am ramas nemiscata 5 minute. Apoi am urcat. Mama ma intrebat cum a fost. Daca e ceva nou si daca mai e ceva cu baietii? Intrebari de mama.
Dupa ce am vorbit cu ea vreo 10 minute, am intrat si m-am schimbat in haine de casa. Fatele meu era la calculator. Iar.
- Bombo? Ceva nou? Stii ce se intampla maine? intreba el voios.
- Aaaa.. vei agata o fata?
- Nu .. asta s-a intamplat azi. Maine voi merge cu tine la scoala. Trebuie sa vorbesc cu diriga ta. Se pae ca mama vrea sa pari bine in ochii ei.
Diriga mea a fost diriga lu' fratemiu, asa ca acum ma avea cat de cat la suflet.
- Minunat, am spus eu ironic.
M-am dus la mine in camera si m-am gandit. Daca Vlad merge maine cu mine la scoala, oare ce voi face daca dau de tipu ala in autobuz. M-am apucat de teme apoi am ramas nemiscata in pat, cu gandul la ziua de maine.

E, hai, ca stii ca ma pot comporta in anumite situatii. o.O
Nu e asa bun pe cum speram post-ul asta, dar astept continuarea poate prind si eu niste conversatii siropoase. Ah, si fii atenta cum scrii, ai cateva greseli, serios.